– Material destinat specialiștilor din domeniul medical –

În primele 1000 de zile, copilul are nevoi nutriționale specifice, diferite de cele ale unui adult. Pentru a contribui la dezvoltarea sănătoasă a micuțului tău, trebuie să te asiguri că îi acoperi toate aceste nevoi, printr-o nutriție precis adaptată.

Substanţele nutritive necesare corpului omenesc sunt macronutrienţii (reprezentaţi de proteine, lipide si glucide) prin digestia cărora se produce energie în organism, dar numai în prezenţa micronutrienţilor (vitamine şi minerale) care participă la diverse reacţii chimice. Micronutrienţii trebuie să se găsească în concentraţii optime pentru echilibrul funcţiilor în organism. Fierul şi vitamina D sunt doi dintre micronutrienţii cu implicaţii deosebite în buna funcţionare a sistemelor, influenţând dezvoltarea fizică şi neuropsihică a copilului.

Prezenţa fierului în organism este esenţială nu numai pentru producerea hemoglobinei şi transportul oxigenului cât şi pentru multe enzime implicate în metabolismul energetic. Anemia prin lipsă de fier (anemia feriprivă) este la nivel global cel mai frecvent deficit de micronutrienţi afectând aproape 600 de milioane de oameni (1).

Pe parcursul primelor luni de viaţă necesarul de fier al corpului creşte marcat, copilul la naştere prezentând rezerve suficiente pentru primele 4-6 luni. Creşterea rapidă şi nevoile de fier din ce în ce mai mari ale sugarilor fac din aceştia o grupă de vârstă aflată la risc pentru a dezvolta anemie feriprivă, în special între 6 şi 24 de luni. O altă vârstă aflată în aceeaşi situaţie este reprezentată de adolescenţi, atât datorită creşterii rapide cât şi datorită pierderilor menstruale la fete la pubertate.
Pe lângă aportul inadecvat, fierul mai poate deveni insuficient prin eforturi fizice tenace şi susţinute, status socioeconomic scăzut precum şi în afecţiuni precum tulburări de malabsorbţie şi sângerări cronice.

Principalele surse alimentare sunt carnea (în special cea roşie), viscerele (ficat, inimă, rinichi), peşte şi conserve din peşte (somon, ton), gălbenuş de ou, legume (în special legumele frunze, fructele uscate, fasolea uscată, lintea), dar şi cereale integrale, pâinea neagră.

Deficitul de fier şi anemia feriprivă pot avea un impact serios asupra sănătăţii sugarului dar şi asupra dezvoltării lui ulterioare, asupra sistemului imunitar, dezvoltării psihice şi comportamentale, alterări ce nu mai pot fi ulterior recuperate.
Se ştie că dezvoltarea şi creşterea creierului este foarte rapidă în primii doi ani de viaţă, iar dezvoltarea anumitor regiuni (lobii frontali) continuă şi în următorii ani ai copilăriei. Fierul este un nutrient critic pentru dezvoltarea corespunzătoare a creierului prin mai multe mecanisme. El este necesar la nivelul sistemului nervos pentru formarea corespunzătoare a neuronilor (mielinizare) ce intră în structura organelor de simţ (vizual şi auditiv) precum şi a celor implicaţi în învăţare şi comportamentul interactiv. Deficitul de fier determină modificări în metabolismul neuronilor din regiunile creierului implicate în procesul de memorare. De asemenea se cunoaşte că sistemul neurotransmiţătorilor implicaţi în realizarea comportamentelor precum inhibiţie, afecţiune sau atenţie este foarte sensibil la modificările de concentraţie a fierului (2).

Există studii care arată o asociere puternică între anemia feriprivă apărută devreme în copilarie şi performantele cognitive şi comportamentale scăzute ce persistă pe termen lung (3).

Suplimentarea cu fier la copiii fără anemie influenţează pozitiv dezvoltarea psihomotorie iar la cei cu deficit de fier sau anemie feriprivă se soldează cu efecte benefice asupra dezvoltării mentale la orice vârstă. Astfel suplimentarea cu fier la sugarii sănătoşi în perioada 1-6 luni a condus la o dezvoltare psihomotorie mai bună la vârsta de 12-18 luni (1). Sugarii ce nu au primit suplimentare au prezentat afectarea memoriei vizuale sugerând o viteză mai mică de prelucrare a informaţiilor fapt ce poate prezice un IQ mai scăzut în viitor (4). Suplimentarea cu fier la copiii anemici are efecte benefice asupra dezvoltării mentale în special la nivelul IQ-ului (5).

În privinţa dezvoltării fizice s-a observat asocierea între anemia feriprivă si obţinerea unor scoruri motorii mai scăzute, existând o corelaţie lineară între concentraţia fierului şi dezvoltarea motorie sau coordonarea mişcărilor. Copiii cu anemie vor avea o dezvoltare locomotorie mai slabă, iar suplimentarea s-a dovedit a avea efecte benefice asupra acestei tulburări (4).
Vitamina D este implicată în multe procese fiziologice, dar acţiunea ei majoră este la nivelul metabolismului calciului şi fosfatului şi implicit în dezvoltarea normală a oaselor. Vitamina D este esenţială pentru absorbţia calciului şi fosfatului la nivelul intestinului şi reabsorbţia la nivelul rinichiului. Cantităţile insuficiente de vitamina D pe parcursul diferitelor etape ale copilăriei, dar mai ales în primul an de viaţă determină apariţia rahitismului.

Rahitismul se caracterizează prin afectarea sistemului osos al copilului prin demineralizare şi afectarea forţei şi rezistenţei osoase iar incidenţa lui a scăzut semnificativ după introducerea formulelor de lapte îmbogăţite cu vitamina D sau a suplimentării sugarilor alăptaţi natural.

Corectarea deficitului de vitamina D are efecte benefice şi la vârste mai mari. Astfel suplimentarea la copiii şi adolescenţii cu asemenea deficite conduce la creşterea densităţii osoase în special la nivelul coloanei vertebrale şi la creşterea conţinutului total de calciu al oaselor.

La nivelul sistemului nervos vitamina D contribuie la neuroprotecţie prin stimularea producerii de factor de creştere nervoasă (NGF), stimularea creşterii celulelor gliale şi modularea metabolismului neuronal.

Pe măsură ce rolul vitaminei D asupra dezvoltării creierului devine din ce în ce mai clar, se poate susţine ideea că deficitul de vitamină D poate fi un factor de risc influenţabil pentru demenţă. Astfel s-a obsevat că niveluri scăzute de vitamina D se asociază cu o funcţie cognitivă deficitară şi cu un risc crescut de boală Alzheimer (6).

Concluzionând, micronutrienţii precum fierul şi vitamina D au rol major în dezvoltarea normală şi armonioasă a organismului, atât din punct de vedere fizic cât mai ales din punct de vedere neuropsihic, iar deficitele acestora au consecinţe ce se manifestă pe parcursul întregii vieţi.