Autodiversificarea înseamnă să îţi laşi copilul să se hrănească singur şi să renunţi la hrănirea cu linguriţa. Mulţi părinţi aleg autodiversificarea fără să se gândească prea mult ce înseamnă şi, de obicei, o aleg pentru cel de-al doilea copil al familiei. Copiii adoră să îşi imite fraţii şi vor încerca să prindă mâncarea din farfuria lor, fericiţi să se hrănească singuri precum fraţii mai mari.

Oferă-i copilului o selecţie de alimente ce pot fi manipulate uşor şi sunt potrivite pentru vârsta lui. Cel mai bun moment pentru a face asta este masa la care participă toţi membrii familiei. La început, bebeluşul va prinde mâncarea în pumn, urmând ca în lunile următoare să se ajute foarte bine şi de degete. Mâncarea va fi o joacă pentru el, în timp ce încearcă să prindă bucăţile de mâncare şi începe să le sugă. Pe măsură ce copilul va mânca mai multă hrană solidă, numărul meselor de lapte va descreşte.

Avantajele autodiversificării

Autodiversificarea îi da şansa copilului de a explora mâncarea pe cont propriu. Poate învăţa ce înseamnă diferite texturi încă de începutul diverificării. Părinţii care au ales autodiversificarea spun că bebeluşul mănâncă orice, ceea ce elimină dificultatea introducerii diferitelor alimente. În plus, copiii autodiversificați se bucură de mesele împreună cu familia şi mănâncă o gamă largă de alimente de la o vârstă mică.

Un studiu relevă faptul că autodiversificarea îi încurajează pe copii să aleagă mâncarea sănătoasă, ceea ce îi protejează de obezitate în copilărie.

Este bine că cel mic să primească alimente cu textură zgronțuroasă pe care să o mestece pe măsură ce acesta se obişnuieşte cu mâncarea solidă. Când cresc, copiii sunt mai puţin deschişi la a încerca texturi şi gusturi noi.

Dezavantajele autodiversificării

Chiar şi cei mai împătimiţi susţinători ai autodiversificării vor fi de acord că este un proces „murdar” şi se face destul de multă risipă. Dacă o mare parte din mâncarea pe care o oferi copilului sfârşeşte pe jos, trebuie să te gândeşti la cantitatea de nutrienţi care ajunge la el.

Copiilor le poate fi greu să mestece anumite alimente, precum carnea fiartă bine, care este o sursă importantă de fier. De la 6 luni, bebeluşul tău va avea nevoie de fier din alimente solide, laptele matern nemaiputând să îi furnizeze o cantitate suficientă.

Sfatul cel mai bun este ca la început cel mic să primească piure bine pasat împreună cu mâncarea solidă pe care să o ţină singur în mână. O varietate de texturi îl va ajuta să îşi diversifice dieta mult mai eficient iar trecerea de la o alimentaţie exclusiv lichidă la cea solidă se va face mai uşor.

Este de înţeles grija părinţilor ca cel mic să nu se înece atunci când încearcă să mănâncă o bucată întreagă de mâncare. Însă atâta timp cât copilul poate să stea în funduleţ, totul va fi bine. Faptul că bebeluşul poate să mânuiască şi să controleze cantitatea pe care o mănâncă şi să o trimită în spatele gurii atunci când sunt gata, înseamnă că riscul de a se îneca este minim. Trebuie reţinut faptul că bebeluşii nu trebuie lăsaţi singuri în timpul meselor, trebuie să primească mâncare moale şi nu tare, precum bucăţi de măr crud, până ce mai cresc.

Cele mai multe mame care au ales autodiversificarea au alăptat copiii şi consideră că aceasta este continuarea naturală a procesului de alăptare. Dacă bebeluşul a fost alăptat, înseamnă că a trebuit să depună efort pentru a suge eficient, iar muşchii pe care i-a folosit în timpul alăptării îl vor ajută să înveţe să mestece.

Un alt factor care îi face pe bebeluşii alăptaţi potriviţi pentru autodiversificarea este alăptarea la cerere. Ei sunt capabili să îşi regleze cantitatea de calorii şi să ştie când au nevoie de hrană. Odată ce începeţi autodiversificarea sau diversificarea, nu uitaţi de apă. Această să fie fiartă şi răcită şi oferită între alăptări şi în timpul mesei.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni şi continuarea alăptării alături de începerea diversificării, la sfatul medicului.