– Material destinat specialiștilor din domeniul medical –

Sănătatea copilului tău nu este destin, ci tu o poți influența printr-o nutriție precis adaptată nevoilor sale nutriționale în primele 1000 de zile!

Copilul, această fiinţă fragilă şi extrem de importantă în viaţa fiecăreia dintre mame, este un organism aflat în continuă creştere şi dezvoltare, de la naştere până la adolescenţă, şi necesită o atenţie deosebită din toate punctele de vedere: emoţional, educativ dar şi din perspectiva unei alimentaţii raţionale şi sănătoase. Deşi există tendinţa de a considera copilul un adult în miniatură, el este în permanentă schimbare şi adaptare şi de aceea nutriţia lui trebuie precis adaptată gradului de dezvoltare anatomică şi funcţională, precum şi nevoilor caracteristice fiecărei vârste.

Astfel, atunci când se naşte, copilul este apt de a se hrăni cu lapte, iar alăptarea trebuie iniţiată cât mai curând după naştere deoarece ea ajută la menţinerea unui metabolism normal în timpul trecerii de la viaţa fetală la cea extrauterină.

La vârsta de 4-6 luni, copilul are capacitatea atât să digere şi să absoarbă din intestin o gama largă de alimente, cât să şi le metabolizeze şi să excrete produşii de digestie absorbiţi aproape la fel ca şi un adult (1). Mai mult, încep să erupă dinţii şi copilul devine mai activ şi să înceapă să exploreze mediul înconjurător. Maturarea funcţiei intestinale se realizează sub influenţa produselor ingerate. Astfel, ingestia de alimente solide şi tranziţia de la o alimentaţie predominantă în lipide la una cu predominenţă carbogazoasă conduce la stimularea secreţiei hormonale (insulină, hormoni adrenali) şi prin intermediul acestora la stimularea maturării secreţiei şi activităţii enzimatice digestive (2).

Din punctul de vedere al dezvoltării neurologice, copiii ating maturarea la vârste diferite.
Astfel majoritatea sugarilor poate, la vârsta de 6 luni, să stea în şezut cu sau fără susţinere şi să adune cu buza de sus mâncarea dintr-o linguriţă mai degrabă decât de a suge alimentele semisolide. În jurul vârstei de 8 luni sugarii au dobândit suficientă flexibilitate a limbii pentru a putea mesteca şi înghiţi fragmente mai mari, iar la 9-12 luni au manualitatea de a se hrăni singuri, de a bea dintr-o cană susţinută cu ambele mâini şi de a mânca alimentele preparate pentru restul familiei, cu adaptări minore (bucăţi mici mâncate cu lingura sau cu mâna) (2).

Nevoile nutriţionale particulare sunt impuse de creşterea dramatică din primul an de viaţă (de trei ori în greutate şi cu 50% în înălţime) care continuă şi ulterior până în adolescenţă, deşi la o rată mai mică. La aceste nevoi de creştere se adaugă şi nevoile bazale crescute datorită unei rate ridicate a metabolismului şi turn-over-ului la sugar şi copil. Deficitele nutriţionale vor avea impact asupra dezvoltării datorită ritmului mare de creştere ce este însoţit de modificările în funcţia şi compoziţia organelor (3). Astfel s-au stabilit prin studii populaţionale doze minime recomandate pentru fiecare nutrient care sunt dozele necesare pentru a asigura nevoile unui copil sănătos.

Exprimat ca unitate la greutatea corporală, necesarul energetic estimat al unui copil este de două ori mai mare decât a unui adult datorită nevoilor speciale pentru creştere şi dezvoltare. Pentru obţinerea acestei energii sunt necesare atât glucide, pentru a preveni hipoglicemia, cât şi lipide în special acizii graşi esenţiali dintre care pentru copii sunt foarte importanţi acidul arahidonic şi acidul docosahexanoic. Aceştia sunt cei mai frecvenţi acizi graşi esenţiali de la nivelul sistemului nervos central, cel din urmă în special la nivelul membranei fotoreceptoare a retinei.

De asemenea copilul are nevoie de o cantitate mai mare de proteine decât un adult şi mai ales o proporţie mai mare de aminoacizi esenţiali. Aceştia sunt reprezentaţi de aminoacizii consideraţi esenţiali pentru adulţi dar şi de cisteină, tirozină şi arginină datorită unei rate scăzute de producţie hepatică prin imaturitate funcţională.

Majoritatea componentelor nutritive necesare unui copil la vârsta de 2-6 luni se regăsesc în cantitate suficientă în laptele matern sau în formulele de lapte. Copiii alăptaţi natural ar trebui să primească un supliment de fier, depozitele acestuia de la naştere începând să diminue spre vârsta de 4-6 luni. Alimentele complementare trebuie introduce treptat alături de lapte după această vârstă tocmai în scopul de a suplimenta acei nutrienţi ce nu mai pot fi asiguraţi în cantitate suficientă prin lapte (matern sau formulă). Primele sunt introduce cerealele ca sursă importantă de fier, urmate de fructe şi vegetale apoi carne şi în final ouă.

După vârsta de 1 an, rata de creştere diminuă dar se măreşte gradul de activitate astfel încât necesarul nutriţional este doar cu puţin mai mic faţă de primul an. La începutul celui de-al doilea an copilul primeşte 3 mese principale şi 2-3 gustări. Aceste mese trebuie să fie echilibrate în ceea ce priveşti conţinutul energetic dar şi a ponderii nutrienţilor.
După vârsta de 2 ani dieta copilului nu trebuie să difere de cea a restului familiei. O atenţie particulară trebuie acordată adolescenţei când copiii prezintă iarăşi o creştere accelerată şi mai ales fetele prezintă riscul de anemie feriprivă datorită pierderilor menstruale.

Pentru a adapta nevoile nutriţionale fiecărui copil în parte au fost elaborate ghiduri de nutriţie care promovează menţinerea în alimentaţie a cerealelor, fructelor şi legumelor.

Ghidul piramidei alimentelor (www.MyPyramid.gov) se concentrează asupra nivelului de activitate, arătând că un singur aliment nu este bun pentru toţi copiii, nevoia de nutrienţi variind cu vârsta, sexul, greutatea, înălţimea şi gradul de activitate (1).

Alimentele pe care un copil le mănâncă dar şi obiceiurile alimentare sunt foarte importante pentru dezvoltarea lui cu consecinţe pe termen lung. Astfel Societatea Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie şi Nutriţie Pediatrică a studiat aceşti factori şi influenţa lor asupra obezităţii la copil (4). Fructele şi legumele pot fi folosite ca principalele componente ale unei alimentaţii corecte, trebuie evitate mesele frecvente cu alimente fast-food şi de asemenea şi băuturile răcoritoare. Trebuie menţinut un număr minim de mese zilnice existând o relaţie de inversă proporţionalitate între acesta şi obezitatea infantilă iar micul dejun trebuie să fie respectat pe cât posibil zilnic.

Păstrând acestea în minte, putem realiza o nutriţie precis adaptată astfel încât copiii să beneficieze creştere şi dezvoltare normale.