Material destinat specialistilor din domeniul medical

La fel ca probioticele, prebioticele sunt din ce în ce mai populare. Experimentele sugerează că prebioticele sunt sigure şi sănătoase.

Ce sunt prebioticele?

Ne putem gândi la ele ca hrană pentru bacteriile “prietenoase” din intestine. Prebioticele sunt oligozaharide care sunt metabolizate de probiotice, micro – organismele benefice care trăiesc în tractul digestiv (Gibson şi Roberfroid 1995).

Până în prezent, cele mai multe studii s-au concentrat pe anumite oligozaharide şi în special pe:

  • Fructooligozaharide (FOS)
  • Galactooligozaharide (GOS)
  • Inulină

Acestea sunt de fapt carbohidraţi pe care oamenii nu le pot digera. Singura energie pe care o primim de la FOS, GOS şi inulină este furnizată de flora intestinală. Bacteriile din colon fermentează oligozaharidele, producând acizi graşi cu lanţ scurt, lactat şi gaze. Acest proces ne furnizează energie, însă nu foarte multă: FOS şi inulina au în jur de 1.5 calorii per gram (Niness 1999). O varietate de bacterii poate metaboliza oligozaharidele nedigerabile. Două grupuri – probioticele bifidobacteriile şi lactobacilii – par să prospere de pe urma acestor prebiotice.

În experimentele în care oamenii au consumat oligozaharide prebiotice, compoziţia florei intestinale s-a schimbat. Numărul de bifidobacterii şi lactobacilli a crescut în detrimental bacteriilor patogenice, precum E. coli.

Surse naturale

Oligozaharidele se găsesc în laptele matern, ceea ce explică parţial de ce copiii alăptaţi suferă de mai puţine infecţii (Boehm şi Moro 2008). FOS, GOS şi inulină se găsesc în ceapă, usturoi, lapte, banane, cereale, sparanghel, anghinare, cicoare.

Diferite studii arată că suplimentele de lactobacili şi bifidobacterii sunt un tratament benefic pentru diaree şi diaree cauzată de antibiotic. Suplimentele probiotice pot fi de ajutor şi în cazul altor suferinţe. Ca rezultat, cercetătorii au concluzionat că lactobacilii şi bifidobacteriile deja prezente în intestine, prin hrănirea lor cu prebiotice oligozaharide, acestea vor aduce beneficii similare (Roberfroid 2000).

Laptele matern conţine şi el oligozaharide. Aceste prebiotice stimulează creşterea bifidobacteriilor în intestine şi duce la protejarea copiilor alăptaţi în faţa infecţiilor. Studiile arată că formulele de lapte pentru copii au beneficii similare. Bebeluşii au fost hrăniţi cu două tipuri de formule de lapte: una fortifiată cu prebiotice (0.4g/100ml prebiotic galacto şi fructo oligozaharide cu lanţ lung) şi o formulă de lapte standard. Copiii au fost monitorizaţi pentru 12 săptămâni. Ambele grupuri au avut rate de creştere similare, totuşi, bebeluşii hrăniţi cu formulă fortifiată au avut mai puţine bacterii E.coli în scaun (Costalos et al 2008).

Un experiment similar a arătat că bebeluşii care au primit fructooligozaharide în formula de lapte au avut mai multe bifidobacterii în scaun şi mai puţine E.coli (Kapiki et al 2007).

„Datele demonstrează clar că prebioticele de origine non-lactică pot mima efectul prebioticelor primite prin alăptare, iar acest lucru are consecinţe pozitive pentru dezvoltarea postnatală a sistemului imunitar” (Boehm şi Moro 2008).