– Material destinat specialiștilor din domeniul medical –

Răspândirea și gravitatea manifestărilor atopice în copilărie au crescut în mod semnificativ în ultimele decenii. Bolile alergice (astm, eczemă, febra fânului și alergii alimentare) sunt dereglări complexe ce implică o combinație de interacțiuni genetice și de mediu. A fost subliniat faptul că nutriția copilului, pe lângă alți factori de mediu, are un rol profund asupra riscului și gravității bolilor atopice.

Intervenția asupra nutriției poate preveni instalarea bolilor atopice în cazul copiilor cu risc crescut de a dezvolta alergii prin modificarea programării imunologice și metabolice în timpul perioadei sensibile de dezvoltare a funcției imunității.

Expunerile nutriționale în primele clipe de viață sunt determinante în dezvoltarea și sănătatea viitoare a sistemelor de organe. Nutriția este cel mai puternic factor extern din timpul dezvoltării fetale. Într-un proces cunoscut sub numele de programare, expunerile la mediu, inclusiv la nutriție, în timpul perioadelor critice și sensibile din viață, pot avea un impact permanent asupra proceselor fiziologice.

În ultimii 30-40 de ani, a avut loc o creștere dramatică a cazurilor de boli de imunitate, în special alergii. Paralela ridicată între bolile metabolice, inclusiv obezitate și diabet de tip 2, evidențiază legătură dintre tiparele moderne de nutriție și anormalitățile sistemului imunitar și sănătatea metabolică.

Inflamația cu grad redus ce caracterizează aceste boli sugerează un rol fundamental al sistemului imunitar în patogeneză acestor boli și poate fi asociată cu o diferență în urmele de metilare epigenetice. În timp ce mecanismul epigeneticii asigură o explicație puternică asupra efectelor pe care le are expunerea nutrițională asupra genelor fătului și asupra riscului de boli asociate, schimbări rezultate din introducerea unei anumite diete poate de asemenea să contribuie în mod direct la schimbarea funcției imunologice și metabolice. Acest lucru poate explica asocierea epidemilogică dintre bolile alergice și bolile metabolice. În special în copilărie, nivelurile Imunoglobinei E (IgE) sunt legate direct de indexul de masă corporală iar obezitatea infantilă este un risc independent pentru alergii la mâncare.

Programarea sistemului imunitar

Factorii genetici și de mediu în timpul primilor ani de viață, joacă un rol cheie în maturizarea sistemului imunitar și în consecință a predispoziției la boli alergice. Educarea sistemului imunologic în primii ani de viață este considerată esențială în minimizarea incidențelor bolilor legate de imunitate. Un sistem imunitar bine antrenat este mai bine echipat pentru a luptă cu infecțiile în viața de adult și pentru a reduce riscul de alergii.

Deși nou născuții au un sistem imunitar competent care este capabil să facă față infecțiilor și răspunde la imunizare, acesta diferă de mecanismele imunitare prezente la adulți. În cazul nou-născuților, anumite componenete ale sistemului de apărare sunt defectuoase la naștere; nivelurile imunoglobulinelor prezente sunt o mică parte din cele ale adulților.

Prin transfer placentar, imunoglobulina G (IgG) trece de la mamă la fetus. Nou-născutul primește imunoglobulina A și, într-o mai mică masură, IgG prin colostrum și prin laptele matern matur. Acest fenomen de imunizare pasivă este vitală pentru sistemul de apărare al copilului. Transferul de anticorpi, antigene și celule de la mamă la fetus și copil prin placentă și prin lapte matern are o importantă crucială în dezvoltarea imunologică a copilului.

În timpul vieții postnatale expunerea la antigene este esențială pentru promovarea dezvoltării sistemului/celulelor imunitare. Mecanismele înăscute de apărare sunt mai importante decât mecanismele active sau adaptive în ceea ce privește răspunsul la antigene deoarece nou-născutul este „naiv” din punct de vedere imunologic.

Mai mult de 60-70% din celulele imunitare sunt localizate în intestine, acolo unde celule specializate joacă un rol important ca prima linie de apărare. Sistemul imunitar imatur al copilului este sensibil la infecții și alte boli imunologice precum alergiile. De aceea este crucial să se susțină dezvoltarea sistemului imunitar al copilului. Cercetările au demonstrat că acei copii care continuă să dezvolte boli alergice au o compoziție și o activitate diferită a microflorei intestinale în primii ani de viață, indicând importanța intestinelor în programarea imunității. Microflora intestinală poate interacționa cu căile imunologice prin capacitatea lor de a influența mecanismele epigenetice ale gazdei.

Dieta maternală are o importanță crucială pentru mai multe aspecte ale dezvoltării fetale și inclusiv a sistemului imunitar. Schimbările nutriționale au cel mai mare impact asupra sarcinii atunci când sistemele de organe și răspunsurile fiziologice se dezvoltă.

În prezent, au loc mai multe studii asupra mai multor nutrienți care au fost recunoscuți ca având proprietăți imunomodulatorii și influența lor asupra mecanismelor biologice. Vitaminele antioxidante maternale au fost asociate cu diferențe în funcția imunitară a nou-născutului precum și cu risc scăzut de alergii.

Strategiile de prevenire a alergiilor bazate pe evitarea alergenilor nu au adus dovezi clare că expunerea la alergeni în timpul sarcinii duce la un risc crescut de a dezvolta boli alergice. Ultimele cercetări au indicat chiar că evitarea sau întârzierea expunerii la alimente alergene poate duce la creșterea riscului de alergii.