– Material destinat specialiștilor din domeniul medical –

Exista multe păreri despre ”arta” de a hrăni copilul. Unele dintre aceste păreri sunt susținute și de știință, precum ideea că nu trebuie să ținem cont de grimasele copilului atunci când gustă pentru prima data alimente solide.

Altă părere susținută științific este că preferințele copilului pentru anumite tipuri de alimente încep din pântec și că acesta poate fi familiarizat cu aromele mâncării în timpul alăptării. În plus, copiii sunt influențați de felul în care mănâncă părinții (Addessi et. al 2005).

Cert este că nu trebuie să renunți atunci când copilul face tot felul de fețe când gustă din mâncare. Această este reacția lor la nou chiar și față de alimente ce vor deveni preferatele lui. Într-un experiment făcut cu bebeluși care tocmai începeau tranziția de la cereale de orez la alte alimente pentru bebeluși, cercetătorii au înregistrat expresiile lor faciale în timp ce gustau piureul de fasole verde pentru prima data (Forestell și Mennella 2007). Rezultatele au fost următoarele:

  • 95% dintre copii au făcut grimase
  • 82% și-au încruntat sprâncenele
  • 76% și-au ridicat buza superioară
  • 42% și-au încrețit nasul

Niște rezultate foarte amuzante, dar care exprimă același lucru: nu le plăcea ceea ce gustau. Cu cât se strâmbau mai tare, cu atât mâncau mai încet. Dar ceea ce este mai important este că, în timp, au trecut peste această fază și au acceptat piureul de fasole verde.

Apoi, cercetătorii le-au cerut mamelor să încerce să îi hrănească pe cei mici cu fasole verde în fiecare zi pentru 8 zile consecutiv. Expunerea zilnică nu presupune hrănire forțată, însă. Fiecare încercare zilnică consista în oferirea piureului până ce îl respingeau de trei ori (prin întoarcerea capului sau prin împingerea lingurii cu mână) sau până terminau borcănelul de piure. La finalul celor 8 zile, copiii mâncau de trei ori mai mult piure de fasole verde decât la începutul experimentului.

În mod interesant, mamele nu au putut să răspundă la întrebarea dacă celor mici a început să le placă piureul sau nu, deoarece ei continuau să facă aceleași fețe simpatice, până în cea de-a opta zi. Concluzia experimentului este că părinții nu trebuie să renunțe la vederea grimaselor copiilor. Prin expunere zilnică – chiar și câteva lingurițe – copilul va accepta noul aliment.

Dar ipoteza potrivit căreia dacă îi oferi copilului fructe înainte de legume, acesta va refuza legumele este adevărată? Există experimente științifice care sugerează că cel mic va învața să îi placă/accepte legumele noi mai mult dacă le-au încercat în asociere cu gustul dulce al fructelor oferite după masa de legume. (Havermans și Jansen 2007).

Din acest motiv, jumătate din bebelușii hrăniți cu fasole verde au primit piersici după fiecare sesiune de piure de fasole verde iar rezultatele au fost evidente:œ”Doar acei copii care au gustat piersicile după ce au mâncat fasole verde păreau că le place mai mult piureul” (Forestell și Mennella 2007).

Dar de ce ar îmbunătăți gustul dulce preferința copilului pentru legume? Pare a fi o chestiune de păcăleală a sistemului de feedback post-ingerare al copilului. Feedback-ul postingerare este felul în care ne face o mâncare să ne simțim după ce am început să o digeram, iar această informație poate duce la obișnuința rapidă și automată. Dacă asociem un fel de mâncare cu o senzație plăcută – cum ar fi sațietatea – ne va plăcea. Dacă un aliment ne lasă cu senzația de foame, vom fi mai puțin entuziaști. Și dacă ne simțim rău după masă, este posibil să dezvoltăm o respingere imediată a mirosului sau gustului unui aliment.

Prin urmare, este posibil că bebelușii care au fost hrăniți doar cu fasole verde (fără piersici oferite după) să simtă rezultatul sărac în energie al hrănirii cu acest piure. Prin comparație, copiii care au primit piersică după fasole verde au fost mai satisfăcuți de masă. Ca rezultat, aceștia din urmă au dezvoltat un sentiment pozitiv față de piureul de fasole verde și l-au acceptat mai ușor.

Ne putem folosi de aceste „secrete” pentru a-i determină pe cei mici să accepte mai ușor mâncarea solidă însă nu trebuie să îi forțăm niciodată deoarece acest lucru va duce la acceptarea mai dificilă sau chiar la respingerea unui anumit timp de aliment. Iar o alimentație variată și echilibrată, în primele 1000 de zile este cheia sănătății copilului și a viitorului adult.