Dincolo de problemele cu care orice viitoare mamă se confruntă în sarcină, una dintre cele mai importante rămâne aceea de a aduce pe lume un copil sănătos. Zi de zi încercăm să ne informăm, să cerem sfaturi şi ne străduim să aducem sarcina la binemeritatul nivel al normalităţii, să înţelegem bucuria şi unicitatea minunii pe care o trăim. Dar ce putem face când normalitatea capătă accentele stresului, când minunea se produce mai devreme de termen, când bebeluşul nostru vine mai repede pe lume si ne confruntam cu naşterea prematură, copilul prematur şi îngrijirea acestuia.

De ce prematuritatea constituie un stres?

O sarcină cu evoluţie normală este considerată aceea care atinge aproximativ 40 de săptămâni. Copiii născuţi mai devreme de săptămâna 37, de gestaţie prezintă aşa numitele simptome de prematuritate: deficienţe de respiraţie, temperatura corpului oscilantă, precum şi imposibilitatea de alimentare la sân sau la biberon. La fel de îngrijorătoare sunt şi carateristicile acestora: o greutate mai mică de 2,5 kg, membrele subţiri şi deosebit de fragile, organele micuţilor insuficient dezvoltate făcând ca lupta cu viaţa să înceapă mult prea devreme.

Cum îngrijim un bebeluş prematur?

Atunci când doctorii şi asistentele de la terapie intesivă au făcut tot posibilul ca bebeluşii să poată ajunge la un echilibru, părinţilor le revine datoria de a se informa cu privire la nevoile copiilor lor. Comunicarea dintre părinţi şi nou-născut rămâne regula de bază pentru o dezvoltare corectă, armonioasă, normală. Vulnerabilitatea acestor copii presupune o comuniune perfectă, o strânsă relaţie între nevoia de alimentaţie/somn şi nevoia de iubire/siguranţă. Acestea fiind spuse, între felul în care gestionăm situaţia şi particularităţile nevoilor copiilor prematuri stau cele mai fireşti şi mai importante elemente prin care se realizează buna dezvoltare a celui mic:

– crearea unui mediu favorabil prematurului prin alegerea articolelor vestimentare, extremităţile trebuie să fie acoperite pentru o mai bună menţinere a temperaturii corpului, alegerea materialului din care sunt făcute hăinuţele (ex. bumbac) ţinând cont că pielea prematurului este foarte sensibilă, băiţa va fi prezentă pe lista de aşteptare până când medicul va permite acest lucru, dar cel mai important aspect rămâne apropierea dintre mama şi făt (piele pe piele/”kangaroo care”) pentru reglarea temperaturii micuţului;

– respectarea perioadelor de somn prin înţelegerea aspectului că prematurii dorm mai mult, dar pe perioade mai scurte;

– stimularea nou-născutului cu dragoste şi căldură, atingeri cu mişcări blânde, auzul vocii mamei, căldura pielii, evitarea zgomotelor şi a luminii puternice şi masajul blând (doar atunci când medicul permite acest lucru);

– alăptarea ca modalitate de alimentaţie atunci când este posibil, mese mici pentru evitarea regurgitării şi a deshidratării celui mic, deoarece efortul de a suge îl poate epuiza, laptele matern este alimentul ideal si îl va ajuta să se dezvolte şi să îşi fortifice sistemul imunitar

– în absenţa laptelui matern, formulele de lapte speciale pentru prematuri pot reprezenta un substitut, odată ce medicul curant va permite acest lucru;

– suplimentele de vitamine şi minerale vor fi folosite tot sub supraveghere medicală;

– cântarul va fi un ajutor de nădejde atunci când trebuie verificat dacă acesta ia în greutate;

– sterilizarea tuturor lucrurilor care ajung în preajma copilului, inclusiv dezinfectarea mâinilor părinţilor se va face riguros, cu mare atenţie pentru a fi ferit de eventualele răceli, infecţii, complicaţii respiratorii; se vor evita locurile aglomerate;

– părinţii vor respecta de asemenea programările la medicul de specialitate pentru a monitoriza evoluţia copilului;

– răbdarea va constitui un atu, deoarece prematurul se va adapta mai greu la viaţa extrauterină din cauza imaturităţii sale fiziologice.

Datoria părinţilor va fi aceea de a urmări cu atenţie eventualele tulburări de nutriţie şi de creştere, de sesizare a afectării auzului şi văzului prematurului, a dezvoltării sale neurologice şi comportamentale prin contactul permanent cu medicul specialist. Semnele precum apneea, dificultăţile de respiraţie, mâinile şi picioarele reci, convulsiile, scăderea apetitului, oscilaţiile de temperatura vor fi urgent prezentate medicului pentru ca acesta să va ofere soluţii. Esenţa îngrijirii copilului prematur va fi reprezentată de respectarea sfaturilor medicilor, dar şi de dragostea şi afecţiunea pe care trebuie să le-o oferi acestora, de calmul cu care trebuie tratată problema prematurităţii, care de cele mai multe ori se produce spontan, fără vina vreunui părinte. Liniştea interioară şi afectivitatea vor constitui cheia dezvoltării rapide, armonioase şi uluitoare a copilului prematur.