În mod normal, bebeluşul petrece 40 de săptămani, în uter, timp în care creşte şi se dezvoltă înainte de naştere. Această perioadă de timp se numeşte sarcină la termen. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), bebeluşii care se nasc înainte de 37 de săptămâni sunt considerați prematuri sau nascuţi înainte de termen. Deşi bebeluşii prematuri pot fi perfect sănătoşi la naştere şi se dezvoltă, în mod normal, atât la corp, cât şi la minte, aproape toţi vor necesita o formă de asistenţă medicală specializată după naştere, iar unii pot avea probleme care le vor afecta creşterea şi dezvoltarea.

Cu cât bebeluşul petrece mai puţin timp în uter şi se naşte înainte de termen, cu atât este mai probabil ca bebeluşul prematur să aibă probleme de sănătate. Unii copii prematuri trebuie să-şi petreacă timpul în unitatea de Terapie Intensivă Neonatală a spitalului. Dar datorită progreselor medicale actuale,  copiii născuţi prematur au sanse mai mari  să supravieţuiască, astăzi, mai mult decât oricând.

Spectrul prematurităţii

Pe baza vârstei lor gestaţionale şi a greutăţii la naştere, copiii prematuri sunt plasaţi în categorii de prematuritate uşoară, moderată şi extremă, după cum urmează:

  • Prematuritatea uşoară se referă la bebeluşii care se nasc între 33 şi 37 de săptămâni de sarcina şi/sau au o greutate la naştere cuprinsă între 1500 şi 2500 de grame;
  • Prematuritatea moderată se referă la bebeluşii care se nasc între 28 şi 32 de săptămâni de sarcină, cu o greutate la naştere cuprinsă între 1000 şi 1500 de grame;
  • Prematuritatea extremă se referă la bebeluşii care se nasc înainte de 28 de săptămâni de sarcină sau au o greutate la naştere mai mică de 1000 de grame.

În general, cu cât vârsta gestaţională a bebeluşului este mai mică, cu atât bebeluşul este mai puţin pregătit pentru lumea exterioară. Copiii cu prematuritate uşoară care au terminat aproape timpul obişnuit de gestaţie, în uter, de multe ori, nu au nevoie de mult sprijin după naştere. Ei devin repede independenţi şi, de obicei se dezvoltă sănătoşi. Dimpotrivă, copiii născuţi extrem de prematuri, cei care au petrecut probabil doar 25 de săptămâni în pântec, necesită un sprijin foarte intens la naştere. Este posibil ca aceştia să aibă dificultăţi serioase în a deveni independenţi, să se afle în pericolul de a dezvolta dizabilităţi majore sau, din păcate, pot să nu supravieţuiască.

Cum îţi poţi îngriji bebeluşul născut prematur?

Daca eşti una dintre mamicile care a născut prematur, este necesar să discuţi cu cadrele medicale care se ocupă de bebeluşul tău despre problemele de sănătate pe care le are micuţul. Acesta poate fi îndeajuns de sănătos pentru a merge acasă imediat după naştere sau poate avea nevoie să stea în terapie intensivă neonatală pentru a beneficia de o îngrijire specială.

Bebeluşul prematur poate să iasă din spital şi să meargă acasă atunci când:

  • Cântăreşte cel puţin 4 kilograme;
  • Își poate menține temperatura corpului, fără ajutorul unui incubator.
  • Poate fi alăptat sau hrănit cu biberonul;
  • Căştigă în greutate în mod constant ( aproximativ 14 – 18 grame pe zi);
  • Poate respira pe cont propriu.

Bebeluşul poate avea nevoie de echipament special, tratament sau de medicamente şi după ce a părăsit spitalul. Medicul neonatolog va discuta cu tine şi te va învaţa cum să ai grijă de bebeluşul tău.

Odată ce bebeluşul tău este capabil să înceapă alăptarea la sân, fii pregatită să-l alăptezi frecvent, deşi prematurii nu iau mult lapte, la fiecare masă, până când sunt mai aproape de termen. Din acest motiv, va trebui mulgi laptele pentru a menţine producţia de lapte, precum şi pentru a avea lapte pentru o masă suplimentară. Personalul din spital poate fi de ajutor atunci când începi să alăptezi.

Ştiai că?

  • Un prematur poate da impresia că el nu creşte atât de repede ca un nou-născut la termen, dar într-un an sau doi aceasta diferenţă poate să dispară.
  • Deoarece copiii prematuri sunt expuşi unui risc mai mare de complicaţii de sănătate, de la infecţie şi până la dizabilităţi permanente, timpul petrecut la terapie intensivă neonatală este important, chiar daca este frustrant pentru părinţii care îşi doresc doar să-şi ducă bebeluşul acasă.